Aceiaşi

Limba ta e agaţată de streaşina gândurilor mele şi atârna, aşa, în neştire.
Gândul tau e sudat de coasta mea, da, de exact coasta aia de care ai ros tu cu suflare de vierme .
Amintirea unui pahar de vin în sângele tău mă face să mă îmbăt cu păcate nespovedite în lumina zilei ce tocmai a trecut.
Simt miros de moarte…putred,stătut.
O fi de la tine, o fi de la mine…
Cred că e de la noi.

Azi ne îngropă (pentru a nu ştiu câta oară) celaşi corb.
Iar noi..aceiaşi stârvi.

Iarta-ma?!

Te-am avortat...dar acum in Saptamana Patimilor..te vreau inapoi...e prea tarziu?!......

Ganduri pentru ceea ce era odat'un inceput de blog...