La tine nu ochii spun poveşti, ci mâinile.
Mâinile tale...
Pesemne că ţi-au pornit din suflet,
Plâng şi râd cu aceeaşi acurateţe ca şi ochii mei.
Mâinile tale...
Mă atingi cu prelungiri de gând. Da! Asta sunt.
Prelungiri, extensii respirânde.
Mâinile tale,
Au îmbătrânit înainte de vreme
Şi acum mă privesc înţelepte si blânde ca un bunic...
Mâinile tale!
Lanţuri de veghe ce tresar sub coşmarurile mele,
Mă atârn de ele şi-atunci îngerii coboara cu daruri.
Am cerut aripi şi am primit mâini.
Trebuie că am cerut ce nu-mi folosea aici,
Poate acolo sus...
Dar aici, acum,
Două mâini. Ale tale.
