gânduri apoase șiroind pe obraji.
cand?
se întunecă greoi
in mine.
cum?
nu-mi mai respiri în tâmplă.
de când? cum? și mai ales...de ce?
Nu e spumos, nu e monden...ci doar există şi prin urmare râde, respiră, suferă, deci trăieşte, sper eu că va creşte...şi atunci când nu va mai fi, voi şti că a fost un blog...blogul meu.
30 aug. 2012
28 aug. 2012
Frig
Mi-e frig.
Mi-e frig pân' în pântece.
S-a iernit peste mine.
Muşc buza. Iarăşi.
Dar acum nu doare de fel.
Zdrăngăne. Îmi zdrăngăne-n timpane mirosul tău.
Ceva a vară amestecat cu lemn dulce!
Mocneşte ceva.
Adânc înăuntru.
Trenul meu nu mai duce nicăieri.
În ce gară ne-am risipit?
Mă ustură ochii, măruntaiele, respiraţia.
Şi iar,
mi-e frig.
Mi-e frig pân' în pântece.
S-a iernit peste mine.
Muşc buza. Iarăşi.
Dar acum nu doare de fel.
Zdrăngăne. Îmi zdrăngăne-n timpane mirosul tău.
Ceva a vară amestecat cu lemn dulce!
Mocneşte ceva.
Adânc înăuntru.
Trenul meu nu mai duce nicăieri.
În ce gară ne-am risipit?
Mă ustură ochii, măruntaiele, respiraţia.
Şi iar,
mi-e frig.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)