Azi.

Azi nu mi-e bine
Azi nu-mi e nicicum...

Azi simt un gust de căpşune
cum îmi trece prin vine
ceva de moarte amestecat
cu ceva dulce.

ceva de sfârşit
cu puţină scorţişoară.
cu fire toarse la
 gânduri de seară.

Mă gândesc sa tai una...

Mă gândesc.

Două mâini

La tine nu ochii spun poveşti, ci mâinile.

Mâinile tale...
Pesemne că ţi-au pornit din suflet,
Plâng şi râd cu aceeaşi acurateţe ca şi ochii mei.

Mâinile tale...
Mă atingi cu prelungiri de gând. Da! Asta sunt.
Prelungiri, extensii respirânde.

Mâinile tale,
Au îmbătrânit înainte de vreme
Şi acum mă privesc înţelepte si blânde ca un bunic...

Mâinile tale!
Lanţuri de veghe ce tresar sub coşmarurile mele,
Mă atârn de ele şi-atunci îngerii coboara cu daruri.

Am cerut aripi şi am primit mâini.
Trebuie că am cerut ce nu-mi folosea aici,
Poate acolo sus...
Dar aici, acum,
Două mâini. Ale tale.

Bate-un vânt...

Bate-un vânt dinspre cerul meu.
Îl simţi?
Vânt de floarea soarelui
Şi de copii,
De mosc şi de ciocolată,
De gândul c-ai să-mi vii!

Bate-un vânt de ducă,
Simţi?
Vânt fără de lacrimi,
Fără de frici,
Vânt de vară
Cu bere şi mici?
Bine,fără.

Ah, ce fel şuieră în mine!
Îl simţi?
Mă cuprinde şi mă minte!
-Mi dă târcoale, tu-mi dai soare...

Bate-un vânt să ne dea jos din picioare.

.

tu ştii c'aseară am zâmbit?
nu ştii. erai cu ochii închişi,
cu obloanele trase peste suflet.

venele n-au mai dus zvonuri
de la o inimă la alta cum..
scria Blandiana când se gândea la noi.

şi Eu ... am zâmbit.
e prea puţin? Nu cred.
i-am zâmbit...
Lui.
i-am zâmbit cu toate capilarele!
cu toate firele de par!
cu ce a mai rămas din poveştile mele.
şi încă,

Încă.

încă zâmbesc.

A fost..

Iar a fost lună plină, rotundă ...Nu-şi mai încăpea în piele, însă acum e la locul ei, toate-s la locul lor. Iar.

când vorbesc de tine,

parcă aș scrie cu mâna stângă.
îmi ești pe dos,
te vorbesc șui, încovoiat, greoi.
când vorbesc de tine mă înec,
și nu e de la plâns! Nu...asta așa,
doar pentru ca nu știu să înot.

când vorbesc de tine plouă.
și nu pentru că e toamnă, ci...
pentru ca nici cerul nu mai vrea să audă.
se închide în camera lui și dă drumul la apă.

când vorbesc de tine mi se termină vocalele
și fac abuz de exclamații!
mi se incleșteaza dinții...
ca-n clipa de pe urmă.

când vorbesc de tine,
e ca și cum aș spune ca-mi plac ficățeii.
Da! exact. nu-mi plac!
mi-ești pe dos!

Destramă-mi-te din gânduri,
Ca pielea de pe os.
Să-mi crească-apoi noi muguri,
Încet, anevoios.

Poveste

Nu știi să numeri nici măcar până la doi!
Unu plus alte două...fac poveste-n trei.
Poveste cu petale căzute,
Cu miresme din cele mai urâte.
Poveste cu mieunat de pisici
Și coșmaruri născute din frici.
Nu știi să numeri nici măcar până la doi!
Unu plus alte două...fac poveste-n trei.
Poveste cu omizi,
Cu multe picioare care-mi calcă pe soare.
Povești de mare pe furtună,
Cu vele putrede înspre lună.
Nu știi să numeri nici măcar până la doi!
Unu plus alte două...fac poveste-n trei.
Poveste de copii mari,
Bătuți cu scoartă de arțari.
Poveste cu grâu încolțit,
De ce-am plecat? De ce-am mai venit?