Din noi două.

Mie îmi vine să plâng fără motiv pe lună nouă,
Nu ştiu de ce.
Poate o plâng pe ea,
… că e a tuturor,
Sau poate mă plang pe mine,
… pentru că-s a nimănui.

Mie chiar imi vine să plâng fără motiv pe lună nouă.
Norii nu-mi mai vorbesc,
aşa că nu ştiu ce o apasă..(sau mai bine spus ce o suspenda..)
Tace şi tac.
Stau şi stă.
Îşi frânge cercul,
Eu mâinile…
Şi din noi două,
numai eu plâng pe lună nouă.

Azi noapte, in inima mea,la ora 1:43, preţ de trei secunde…

Te scriu, te iubesc , te lipesc de gânduri şi de vise,
te cert, te blestem, te-nfăşor in stomac şi-mi trimit iaraşi fluturii după tine ca să nu mai orbecai în întuneric,
te plâng, te deplâng, te-agăţ de aripa care ţi-a mai rămas de când te purtai îngereşte,
te strig, te-oftez, te-amuşinez câine de om ce eşti..
te clipesc, te-alung, te gust din amintirea unui sărut cu picuri de sânge,

te vreau, te râd, te mângâi, te caut, te sărut, te rup, te-ncred, te fur, te ajut,

te car în spate, te sechestrez în gând, te bat în cuie, te cânt, te suflu,te-nvelesc..şi iar te urăsc.
Te…..tot de tot! Dar, tot nu te uit.

23

Tot suflu în lumânări…de 23 de ani
Lumânare după lumânare,
An după an,
Monedă după monedă.
Am aruncat atâtea încât fântâna s-a umplut,
a dat pe afara,
mi-a udat picioarele,
şi mi-au intrat dorinţele la apă.
Alt an, altă lumânare, altă dorinţa…
Dar restul?celelalte 22?...Unde-mi sunt dorinţele? Ştie cineva?
Nu, nu ofer recompensă pentru că…pentru că...pentru că n-am!…
Nici măcar nu le vreau înapoi dacă mă gândesc mai serios la ele,
Vreau doar să ştiu dacă sunt bine..acolo..undeva…Atât.
Dacă sunt bine…

la le le

mi-au crescut lalele-n păr..
Nici n-am murit...
hmmmm...şi totuşi mi-au crescut lalele-n par...
lalele mov, putrede..le pieptăn şi le dau apă..
şi ele cresc..şi se lungesc..se agaţa de gânduri,
fac rădăcini, mă-'mbrac cu ele si le-'mpletesc..
şi oricât le-aş smulge se-mpotrivesc...

mi-au crescut lalele-n par.

nici eu..nici tu...

mă doare creanga de care-mi atârni,
mă strânge ochiul cu care te văd,
-mi tremură mâna plină cu visuri,
mă doare osul din care te pierd.

să vii să te-ascunzi..să mijeşti..să ma uzi...

mă doare vena din care icneşti,
îmi plânge ultima coastă,
trec zorii peste părul meu…
cad în infern mireasă.

să vii să joci...să fugi...să mă tai..


mă doare carnea de care ai supt,
plezneşte măseaua de minte,
( Î )mi-ia foc gândul din care eşti rupt,
nici eu,nici tu ...

nu ne-nvăţăm minte.

Bacovia!

Am plumb în respiraţie
Mi-a intrat în vene.
Mişuna...

El e viu. Eu nu.
Ochiul e palid, vlăguit, scămos.

El e mort. Eu nu.
Muşc. Am gura plină de sânge, mă înec.

Tu eşti mort. Eu...
AHHHHH!!! Numai tu eşti de vină!
Bacovia! Tu, cu plumbul tău cu tot!

Dimineaţă, prea dimineaţa..

S-a crăpat de ziuă deja...hmmmm 's-a crapat'..de parcă ar fi nevoită să sufere şi azi...Ieri mi-a zâmbit plopul din faţa geamului, ne-am împrietenit şi acum aştept să se trezeasca şi să ne bem, nu cafeaua (cunoscatorii ştiu de ce) ci porţia de capuccino..Dar iată că eu bat câmpii şi el deja îmi zambeşte...
Până data viitoare...la buna revedere!

Te-am visat …

Te-am visat …
Se făcea că aveam pantofi noi şi că-mi legai picioarele cu aţă…strâns.

trece iar maşina cu perdeluţă.