.

tu ştii c'aseară am zâmbit?
nu ştii. erai cu ochii închişi,
cu obloanele trase peste suflet.

venele n-au mai dus zvonuri
de la o inimă la alta cum..
scria Blandiana când se gândea la noi.

şi Eu ... am zâmbit.
e prea puţin? Nu cred.
i-am zâmbit...
Lui.
i-am zâmbit cu toate capilarele!
cu toate firele de par!
cu ce a mai rămas din poveştile mele.
şi încă,

Încă.

încă zâmbesc.

A fost..

Iar a fost lună plină, rotundă ...Nu-şi mai încăpea în piele, însă acum e la locul ei, toate-s la locul lor. Iar.

când vorbesc de tine,

parcă aș scrie cu mâna stângă.
îmi ești pe dos,
te vorbesc șui, încovoiat, greoi.
când vorbesc de tine mă înec,
și nu e de la plâns! Nu...asta așa,
doar pentru ca nu știu să înot.

când vorbesc de tine plouă.
și nu pentru că e toamnă, ci...
pentru ca nici cerul nu mai vrea să audă.
se închide în camera lui și dă drumul la apă.

când vorbesc de tine mi se termină vocalele
și fac abuz de exclamații!
mi se incleșteaza dinții...
ca-n clipa de pe urmă.

când vorbesc de tine,
e ca și cum aș spune ca-mi plac ficățeii.
Da! exact. nu-mi plac!
mi-ești pe dos!

Destramă-mi-te din gânduri,
Ca pielea de pe os.
Să-mi crească-apoi noi muguri,
Încet, anevoios.

Poveste

Nu știi să numeri nici măcar până la doi!
Unu plus alte două...fac poveste-n trei.
Poveste cu petale căzute,
Cu miresme din cele mai urâte.
Poveste cu mieunat de pisici
Și coșmaruri născute din frici.
Nu știi să numeri nici măcar până la doi!
Unu plus alte două...fac poveste-n trei.
Poveste cu omizi,
Cu multe picioare care-mi calcă pe soare.
Povești de mare pe furtună,
Cu vele putrede înspre lună.
Nu știi să numeri nici măcar până la doi!
Unu plus alte două...fac poveste-n trei.
Poveste de copii mari,
Bătuți cu scoartă de arțari.
Poveste cu grâu încolțit,
De ce-am plecat? De ce-am mai venit?

De-a dreptul ...peste stângu' !

Tu nu te vezi măi fato?
Dai cu stângu' -n dreptu',
Îți rupi pantofii, murdarești dalele,
Se duce dracu' tot efectul!
Bine că ai tocuri cui...Îi compostezi venele,
Călcând în străchini pe inima lui!

Tu nu te vezi măi fato??
Porți pe buze nume de boală
De mi-e și rușine să te privesc,
Ca nătângii de la colț de stradă!
Te unduiești in bătaia vântului,
Bată-te-ar Dumnezeu pe pustii!

Tu nu te vezi?! mai fată...
Pășești, te-nfrupți din cele lumești,
Parca ești aruncată de copii,pe jos,pe stradă,
Păpușă fară cap ce ești!
Minge puțin gonflată!

Tu nu te vezi măi?? Fată,
Dau copii cu pietre că le strici jocul!
Calci pe cadavre, principii și pe cretă,
Arză-te-ar focul!
Mă ia de la stomac, tu zici că "ești cochetă"...
Și-ți sugi nițel mijlocul.

Tu chiar nu vezi măi fată?
Trăiești...nu știi de ce,
Ai cam întins coarda!
Acum lucrezi la farmece,
Dai în bobi, nu știi alta!
Lipiți-s-ar de pântece!

Tu nu te vezi măi fată.
Dai de toate, pentru toți, pe datorie.
N-are cum să mi se pară!
Ce-mi îndrugi și mie?!
N-am o para chioară...
Dar eu am mândrie!