Zăbovesc

Eu mai zăbovesc o vreme pe muchia
asta nefericită de timp.
Tu arunci cuvintele-n aer.
Da' ce-s ele?
Mingi de ping pong?
Mai zăbovesc un pic aici,
Unde fluturii nu mai au aripi,
Iar lumânările nu ard,
Oricât te-ai chinui.
nu! Nu că bate vântul,
Ci că vate bântul.
Nu mai râde!
Știi că mereu mă precipit...
Zăbovesc încă puțin în grădina
cu soare de mandarin,
oranj,zemos.
Zăbovesc încă un timp
în cercul asta vicios,
Cerc de buze mușcate și dinți scrâșnind,
Cerc de neclipiri, cerc fără-de-somn.
Zăbovesc.
Azi încă zăbovesc.

Unghie de nerăbdare

Rod unghii de nerăbdare,
Cu tot cu ojă.
Cum va fi?
Hai spune-mi că știi!
Așa cum vrem noi?
Să-l întrebam pe
Rafael.(E îngerul meu păzitor
asta dacă nu cumva mi-a uitat mama venirea pe lume,
atunci într-o miercuri
și o fi altul...)
Hmmm...să nu!
Zici tu.
Bine, atunci zi-mi!
Sunt la o unghie de nerăbdare distanță,
Hai că e ultima
Și e prea mică,
Nu-mi ajung întrebările pentru ea.


Poftim?!
Atât ai de spus?
Bine că le-am ros că prea te zgâriam?!

Aș, Ar, S-ar x2

Aș putea sta aici o veșnicie
Să-mi săruți mâinile,
Buza de jos și coapsa numai mie.

Aș putea spune orișicui
Basme de-mbrățișaguri.
Dar cum nu ești aici, nu le spun nimănui.

Ar putea să se crape și luna.
Dacă-s în brațele tale
Și tu mă strângi, îmi e totuna.

Ar putea lua foc cerul.
N-aș da doi bani și oricum,
Nu te-aș lăsa să faci pe pompierul.

S-ar putea dărâma Marele Zid.
N-ar conta câtuși de puțin,
Dacă noi ingemănați am crea vid.

S-ar putea întâmpla multe...
dar nu se întâmplă nimic.
Și eu și tu, noi știm mai multe;
Dar e de-ajuns să nu știm mai nimic.

Poate

Am mâniat pe cineva.
Dar pe cine?
Nu știu exact cu ce am greșit,
Dar plătesc.
Poate pe lumea cealaltă o fi invers,
O să mă bucur și n-o să știu de ce.
Ei asta ar fi ceva!
(Să existe un Dumnezeu pișicher și pus pe șotii.)


Pe cineva sigur am mâniat.
Oricum,
Iartă-mă.
Poate nu e prea târziu și poate...

Dicteu / dialog mut

Simți?
Am făcut o gaură în pernă...da!
Acolo în dreptul ochiului stâng.
Da, e ăla mai sensibil, nu știi?
Habar n-am de unde se alimentează.
O fi vreo rudă îndepărtată a Porților de Fier,
(Ei acum asta contează dacă I sau II ?...)
Mă rog.
Cu ce s-o astup?
Cu vise? Nu. Sunt prea ușoare.
Cu gânduri? Nu. Astea-s mult prea multe,
N-am eu găuri pentru câte gânduri plăsmuiesc.
(Ei vorbesc deochiat!Ce-am spus?)
Cu...cu ce? Cu ceva dulce?
Parcă mi-a cam scăzut glicemia ce-i adevărat,
Zahăr!
Ei parcă asta-i prea de tot.
Hai cu o dorință!
Una?
Una.
Una singură?
Una singură, ca de întâi aprilie!
Aaaaaam înțeles,mergi la coarda sensibilă!
( acum ce am mai zis? Păi...coarda,da! Ba nu! Nu vorbesc..așa cum zici tu!)
Liniște. Dorința mea,remember?
Păi...
(tăcere si
patru rânduri space.
ce vrei? e dorința mea!
tu să taci măcar acum!)

...gata.

Ce întrebare stupidă.
Mai bine tăceai.
Oricum nu-ți zic, nu mi se mai îndeplinește!
Asta vrei?

Știi?

Știi, m-am gândit o vreme,
dacă e bine să știi...
Oftez; nu! greșit. Respir adânc, așa spui tu,
dar eu știu că oftez
și tu știi că e o diferență.

Da! ar fi cazul să știi că...

( tăcere?! ah! hai zi-i!)

Să știi că...

Păi și de ce mă lași?
(nu, Doamne ferește, nu de tot!)
De ce mă lași să-mi transpire mâinile,
așa ca-'nainte de premieră,
dacă știi?

Îți vinzi

Îți vinzi visele ca pe tablouri vechi în târg.
Bine că nu le amanetezi,
Deși era mai bine, le puteai recupera.

Îți vinzi iubirea ca pe-o legumă-n piață,
pe o tarabă plină de noroi.
Măcar de-ai da-o scump, dar nu e trufă. Păcat!

Îți vinzi demnitatea pe nimic.
Bine că-ți păstrezi defectele,
Bravo! Măcar de nu le-ai lăsa vreo unui urmaș.

Îți vinzi sărutările ca pe semințe, la colțul străzii.
Ce? Ești țigan?
N-am nimic cu ei Doamne ferește,(fac ăștia niște ceaune...) dar așa e vorba.

Îți vinzi până și ultima gaură albă din inimă.
Ce zic eu c-o "vinzi"? Pfff...
O dai pe degeaba.Pomană curată.Să fie de sufletul meu!

N-ai decât. Vinde tot! Oricum nimic nu-i al meu.
Dar, ziceam și eu așa.

Cutremur

Sărută-mi buzele!
Simți ploaia de dorințe?
Simți vântul din gene?
Simți glasul firelor de păr de pe brațul stâng?
(Da.Da! Stîngul, cel din jurul gâtului tău.Aha! Cam târziu.)
Dar cântecul nasului?(da,da,știu, sună ciudat cum o spun eu, dar el chiar cânta!nu sforăie ca nasul lui Manolea care când doarme se transformă ca atunci când eram eu mică...ei cu bunicul e altă poveste, ți-o spun eu altă dată.)

Dar acum nu simți valsul limbii?
Simți cutremurul?
Ei, cum care?
Nu! Nu ăla!
Ăsta e chiar pe bune.
A....nu e cutremur zici?
Atunci sunt doar ghenunchii mei.
( tot un fel de cutremur,
cu "tine" la mijloc...
cu tine tremur ).

Fara titlu

Cerul s-a crapat.
Acum totul e clar.
Acum vezi.
In jur e fum,sunt flacari,te ustura;
Dar vezi!
Iti musti buza,iti cade, o pui la loc:
"Stai acolo,la locul tau!
Ar trebui sa fii sarutata ca meriti!
Dar o sa te tot musc eu o vreme...nu intreba de ce!"
Aerul nu-ti face bine, ti se usuca fata,
(Ploua sau ce Doam....?
Ah!E sfarsitul lumii.Potop.
Tu inca n-ai murit.Poate esti Noe...?!
Ha ha...Ce gluma buna are Dumnezeu in fisa de zi.)
Nu poti respira, te doare si aerul
care iti atinge pielea speriat.
Da.Trebuie sa fie sfarsitul,
Poate nu al lumii,
Sa nu exageram,
Dar unul tot o fi.

The End
Da,exact asa ca in filmele americane.

Acum.

Am inchis pentru o clipita ochii
si te-am visat.

Zambeai cu zambet rosu,copt.
Te-am privit..in ochi,in suflet,in cornee adanc
pana in ultima dorinta,
pana in ultimul gand,
pana in golul din stomac.

Hai sa mancam ceva! zic.
Nu! Acum ne privim in ochi.

si din nou zambetul rosu,copt.

Auzi...

Auzi?

M-am gândit că m-ai putea purta la piept
Asa...constiincios, ca un scolar.

Pentru tine,
Ai putea să-ti stergi dorintele de mine,
Ai putea să plângi în cutele inimii mele,
Ai putea chiar să-ti tremuri visele in părul meu!

Tot pentru tine...
As putea să stau nemiscată,
As putea să râd în gând,
As putea chiar să-ti mângâi durerile!

as putea fi atât de aproape,
încât îngerul tău ar demisiona
si ar duce sus veste:
"sunt învins! o iubeste!"

Auzi?

‚‚ ...şi în a treia zi a înviat... ’’

Nu m-am născut cu aripi.
Dar, le-am dobândit...
Nici măcar nu ştiu dacă înainte să te cunosc sau după...
Am minerit din greu pentru pata asta albă de nepăcat.
Din greu...
Nu mi-am dorit dar...m-am martirizat.
Fără voie. Fără voia mea, cu voia Lui.
Acum ştiu sigur că pot călca până şi pe apă, nu mă înec;
Nu mă mai înec.
Însă toată întâmplarea are un cusur:
Nu pot învia!
...dar sunt încă în prima zi, poate până în a treia...cine ştie?
Se va scrie cândva şi despre mine...
„A murit şi în a treia zi a înviat ... şi a şi iubit!”
Ei ... Acum să te văd, Lazăre!

Pe culmile cu lei

Ia-mă cu tine pe culmile cu lei…
Ţine-mă strâns…că altfel mă ridic,
încă pot, chiar dacă nu mi-a mai rămas decât o urmă, o arătare de aripă..
Nu mă rătăci, nu mă scăpa..nu şi tu.
Poate că era mai bine dacă ne sudam spate în spate,
Dacă ne lipeam coastele,
(Îţi dai seama?
Primul cuplu intercostal din istorie!)
Să te pot apăra, să mă poţi apăra de tot…
Dar poate şi aşa e bine…
Mă pot lovi, mă pot muşca, mă pot speria şi pot alerga oricând pe culmile cu lei..lângă tine..

Noduri

Nu am timp să desfac nodurile vieţii.
E prea încurcat totul pentru mine.
M-ai surfilat cu aţa roşie
Şi tot mă destram.
Poate că
trebuia totuşi să-mi coşi un buzunar,
ca să te pot strânge acolo…
Să mi te ataşezi,
dar nu, nici măcar un tiv, nimic…
Şi încă mă destram pentru că dai cu acu’ la întâmplare
şi nu prinzi nimic.
Atunci când o să fiu doar un ghem,
să nu te întrebi de ce nu mă mai poţi purta.

N-am avut timp să desfac nodurile vieţii…
atât.

gol

stau la cealaltă margine a lumii..şi te privesc
răsari şi apui şi mă uiţi
iar mie,
îmi picură parfumul tău in cap, uşor, câte un strop, de sute de ani
..picătură chinezească nu alta!

vreau sa-mi alergi prin păr, prin gânduri...
să-mi saruţi mâinile, să-mi atingi genunchii

stai la cealaltă margine a lumii...şi respiri..
imi respiri in par,
şi cu toate astea eu n-am aer,
n-am! pentru ca ţi l-am dat ţie..pe tot!
"ia-l..fă ce vrei cu el"..

ah...vreau să-mi alergi prin păr, prin gânduri...
să-mi săruti mainile, să-mi atingi genunchii

tu la o margine...eu la cealaltă..
şi între noi ..prăpastie.