Sărută-mă!

Taci!
Cuprinde-mă și fă-o ca și când ar fi
pentru ultima oară.
Cum să nu poți? azi până și luna-i amară,
S-a ascuns, și-a tras stelele peste ea.
Sărută-mă și să ne judece de-o vrea!

Taci!
Nu-mi pasă! Strânge-mă ca și când
aș muri.
Sărută-mă, doar nu suntem copii.
Ne știm de mult și totuși-mi ești străin...
Hai pune limba pe pâinea cu vin!

Taci!
Ți-o spun pentru ultima oară:
Sărută-mă! Rupe corzile la vioară,
Trântește clapele pianului!
Și plângi apoi...
Așa ca pentru "noi".

Te iubesc (partea a doua)

ieșiți ca ciupercile după ploaie!
o să mă otrăvesc într-o bună zi
și nici n-o să știu ce m-a lovit!

și mie, nici nu prea imi plac ciupercile,
dar azi mănânc hapsân din tine!
ca niciodată, mi-e foame de toate!

mușc aproape cu furie
că nu te-am cules mai devreme,
În alte locuri, în alte lumi.

dar e bine, deocamdată nu simt nici o sfârșeală
poate doar un început timid,
de respirație crescândă, sacadată...

dar asta e de bine,
încă trăiesc și încă mușc
doar-doar m-oi otrăvi.

simt o stângere de inimă în stomac.
ei nu există? Ba Da!
sau poate am mâncat prea mult.

totuși nu ma pot opri,
mușc galopând, străbat paduri
în picioarele goale pe tine.

respirația accelerează, pulsul crește,
inima pompează ca apucata.
eu mușc până la sânge iar,
tresar sub lianele tale
m-ai prins, mă zbat, ma ții
și nu mai am scăpare.
pupilele s-au dilatat,
mă uit în jur...Nu ești!
și cum? te-am terminat?!

Taci, dorință!

Mă înțeapă dorința.
Și nu e blândă.
O întreb :ce vrei?
Nu-mi vorbește.
O fi supărată de data trecută,
de când i-a fost promisă luna,
și nici măcar o parcelă n-a primit
cum am înțeles că-și oferă acum îndrăgostiții.

Ei...ce știe ea?
Nu știe că luna nu-i a noastră.
Că n-avem drepturi asupra ei.
Taci, dorința!
Ai rabdare!
Ei...nu știu! Așa mi s-a spus și mie.
Tot așa îți spun și ție.

Hai ascunde-ți boldul,
Măcar azi.
Nu-mi mai frige tălpile,
Măcar azi.
Cum nu tu?!
Dar cine?

Nu a lui Eliade

Aici e lună plină.
E rotundă de bucurie,
Nu-și mai încape în piele de încântare.
Dă pe afar'.

Aici e lună plina.
E mândra, generoasă,
Îngâmfată că ne poate veghea
Pe amândoi.

Până și cerul și-a gonit norii,
Și-a pus stele-n par,
Și-a dat cu esență de viitor
Pentru noi.

Totul e pregătit.
Carul mare, cavaler de onoare.
Noaptea târzie, domnișoară mie.
O perseidă pentru inelar.

Planetele s-au aliniat,
Calea Lactee a făcut curat.
Soarele deja a băut prea mult,
Supărat nevoie mare
Că n-a fost invitat
La nuntă în cer,
(Nu, nu a lui Eliade pentru ca n-are final fericit)
Stă cu pocalul în mână,
Întors pe cealalta parte a lumii.
Iar noi cu inimile zâmbind...
Aici pe iarbă.

blestem tardiv

vreau să dorm şi să respir soare..
şi să mi te cobori..
să mi te-mpresori..
de-a lungul şi de-a latul..

să-mi striveşti păcatul...
să mă ierţi de toate...
şi să-mi spui în şoapte..
....
..
şi să vii, să vrei, să dormi, să mă iei..
şi să vii, să pleci, să-nghenunchi, să mă cerţi.

Aparține

Îmi aparține ceva?
Aparțin cuiva?
Cine aparține cui?
N-aparțin a nimănui?

Aparține, de n-ar mai aparține,
Lui, de când eu nu-i mai aparțin.
Dar cel ce i-a aparținut,
Cui aparține acum?

Aparține, de n-ar mai aparține,
Ei, de când el nu-mi mai aparține.
Nu că mi-ar fi aparținut,
Dar eu credeam că îi aparțin.
Apar, ține minte:
Aparțin cui vreau!
Nu-ți mai aparțin,
De dinainte să nu-mi mai aparții tu!

Ești în ceață?Nu cred, aici nu mai arde nimic.
E simplu:
Nu-ți aparțin, nu-mi aparții,
nu-i aparține, îi aparții.

Întrepătrundere nefericită de linii

Poate c-ar trebui s-o retez.
De ce să citesc în ea ca-n cafea,
Ce, sunt țigan?
Nu, n-am nimic cu ei. Fac aștia niște ceaune..
Dar mie...
Nu-mi plac liniile.
Asta e.
Să-mi trăiesc viața după o mână?
Mâna stângă! nu așa oricare...
"O să mor de tânără și o să mă mărit din interes!"
:|
pe bune?
Păi nu trebuia să fie invers?
Hmmm...cine m-o fi strâns de mână și mi-a furat norocul?
Să mi-l dea înapoi.
Dau la schimb o întrepatrundere de linii.
Pe aia cea mai nefericită.
Să facă borș cu ea!
Nu se oferă nimeni?

Poate c-ar trebui s-o retez,
Doar așa să se înduplece și destinul.

Poate c-ar trebui s-o retez.

Jocuri si joace

Crezi că joci fotbal?
Bineee...
Vedem noi cine câștigă!
Deocamdată mingea e la mine,
O să dau finuț,
Eu nu știu fotbal, trecem pe volei.
Și mă rog să-ți sară și nisip în ochi,
Da! Ca-n filmul ala vechi, prea vechi cu Van Damme.
Exact.
Să vedem atunci!
Renunți? sau cu ultimele chipsuri treci la ruletă?
Nu! Nu dragule, nu rusească,
Deși avem și un pistol la dispoziție.
Da, ala cu bile.
Păcat că nu-s de cauciuc, ar fi mai dureroase.
Dar ce mi-e o bila, ce mi-e o minge?
Și uite cum ne-am întors iar de unde am plecat inevitabil...
Ca de obicei.

Paharul din mine

Am spart paharul din mine..
pe tine cu toate amprentele tale
lăsate anapoda pe sufletul meu sticlos, fragil, casant...
Acum până şi cuvintele ne cad din gură…se rostogolesc si ne mor la picioare,
Eu le fac respiraţie gură la gură…iar tu le striveşti ..vrei să le laşi amprenta tălpilor tale..dar nu-ţi iese!...
(Nu-ţi mai iese, pentru ca nu mai cântăresti la fel de mult ca până acum.)
Nu vreau eu să te mai las …o să le salvez, o să le bandajez, o să le îngrijesc şi vor trăi!
Doar aşa …că vreau eu!

Am spart paharul din mine…
Te-am izbit de toţi pereţii…aşa, să te faci ţăndări
Şi să te-‘mprăştii în zări,
Să te mănânce toţi corbii lumii
Că prea mi-ai ciupit şi tu vederea
Muşcând hapsân din mine.
Atâta amar de vreme..

Dar gata..până aici, până azi…
Azi am spart paharul de tine din mine,
L-am spart că nu mai vreau să beau,
gata! am ajuns la a IX-a treaptă: iertarea.
Şi sparg, şi sparg …Şi încă sparg…
Să curga din cer,
Potop,
de cioburi, pentru fericire.

Te iubesc (prima parte)

Dacă n-aveai ochii verzi
Te credeam.
Dar zicala contrazice tot ce spui.
Așa spun bătrînii:
Să nu te cred! să nu-i cred!
Eu ce să zic?
Te iubesc. Na!
Nu! Nu spune asta,
Eu n-am ochii verzi,
O spun toți!
Bine, poate doar puțin,
Dar asta nu înseamnă
că nu te iubesc.