Două mâini

La tine nu ochii spun poveşti, ci mâinile.

Mâinile tale...
Pesemne că ţi-au pornit din suflet,
Plâng şi râd cu aceeaşi acurateţe ca şi ochii mei.

Mâinile tale...
Mă atingi cu prelungiri de gând. Da! Asta sunt.
Prelungiri, extensii respirânde.

Mâinile tale,
Au îmbătrânit înainte de vreme
Şi acum mă privesc înţelepte si blânde ca un bunic...

Mâinile tale!
Lanţuri de veghe ce tresar sub coşmarurile mele,
Mă atârn de ele şi-atunci îngerii coboara cu daruri.

Am cerut aripi şi am primit mâini.
Trebuie că am cerut ce nu-mi folosea aici,
Poate acolo sus...
Dar aici, acum,
Două mâini. Ale tale.

Bate-un vânt...

Bate-un vânt dinspre cerul meu.
Îl simţi?
Vânt de floarea soarelui
Şi de copii,
De mosc şi de ciocolată,
De gândul c-ai să-mi vii!

Bate-un vânt de ducă,
Simţi?
Vânt fără de lacrimi,
Fără de frici,
Vânt de vară
Cu bere şi mici?
Bine,fără.

Ah, ce fel şuieră în mine!
Îl simţi?
Mă cuprinde şi mă minte!
-Mi dă târcoale, tu-mi dai soare...

Bate-un vânt să ne dea jos din picioare.

.

tu ştii c'aseară am zâmbit?
nu ştii. erai cu ochii închişi,
cu obloanele trase peste suflet.

venele n-au mai dus zvonuri
de la o inimă la alta cum..
scria Blandiana când se gândea la noi.

şi Eu ... am zâmbit.
e prea puţin? Nu cred.
i-am zâmbit...
Lui.
i-am zâmbit cu toate capilarele!
cu toate firele de par!
cu ce a mai rămas din poveştile mele.
şi încă,

Încă.

încă zâmbesc.

A fost..

Iar a fost lună plină, rotundă ...Nu-şi mai încăpea în piele, însă acum e la locul ei, toate-s la locul lor. Iar.

când vorbesc de tine,

parcă aș scrie cu mâna stângă.
îmi ești pe dos,
te vorbesc șui, încovoiat, greoi.
când vorbesc de tine mă înec,
și nu e de la plâns! Nu...asta așa,
doar pentru ca nu știu să înot.

când vorbesc de tine plouă.
și nu pentru că e toamnă, ci...
pentru ca nici cerul nu mai vrea să audă.
se închide în camera lui și dă drumul la apă.

când vorbesc de tine mi se termină vocalele
și fac abuz de exclamații!
mi se incleșteaza dinții...
ca-n clipa de pe urmă.

când vorbesc de tine,
e ca și cum aș spune ca-mi plac ficățeii.
Da! exact. nu-mi plac!
mi-ești pe dos!

Destramă-mi-te din gânduri,
Ca pielea de pe os.
Să-mi crească-apoi noi muguri,
Încet, anevoios.

Poveste

Nu știi să numeri nici măcar până la doi!
Unu plus alte două...fac poveste-n trei.
Poveste cu petale căzute,
Cu miresme din cele mai urâte.
Poveste cu mieunat de pisici
Și coșmaruri născute din frici.
Nu știi să numeri nici măcar până la doi!
Unu plus alte două...fac poveste-n trei.
Poveste cu omizi,
Cu multe picioare care-mi calcă pe soare.
Povești de mare pe furtună,
Cu vele putrede înspre lună.
Nu știi să numeri nici măcar până la doi!
Unu plus alte două...fac poveste-n trei.
Poveste de copii mari,
Bătuți cu scoartă de arțari.
Poveste cu grâu încolțit,
De ce-am plecat? De ce-am mai venit?

De-a dreptul ...peste stângu' !

Tu nu te vezi măi fato?
Dai cu stângu' -n dreptu',
Îți rupi pantofii, murdarești dalele,
Se duce dracu' tot efectul!
Bine că ai tocuri cui...Îi compostezi venele,
Călcând în străchini pe inima lui!

Tu nu te vezi măi fato??
Porți pe buze nume de boală
De mi-e și rușine să te privesc,
Ca nătângii de la colț de stradă!
Te unduiești in bătaia vântului,
Bată-te-ar Dumnezeu pe pustii!

Tu nu te vezi?! mai fată...
Pășești, te-nfrupți din cele lumești,
Parca ești aruncată de copii,pe jos,pe stradă,
Păpușă fară cap ce ești!
Minge puțin gonflată!

Tu nu te vezi măi?? Fată,
Dau copii cu pietre că le strici jocul!
Calci pe cadavre, principii și pe cretă,
Arză-te-ar focul!
Mă ia de la stomac, tu zici că "ești cochetă"...
Și-ți sugi nițel mijlocul.

Tu chiar nu vezi măi fată?
Trăiești...nu știi de ce,
Ai cam întins coarda!
Acum lucrezi la farmece,
Dai în bobi, nu știi alta!
Lipiți-s-ar de pântece!

Tu nu te vezi măi fată.
Dai de toate, pentru toți, pe datorie.
N-are cum să mi se pară!
Ce-mi îndrugi și mie?!
N-am o para chioară...
Dar eu am mândrie!

Sărută-mă!

Taci!
Cuprinde-mă și fă-o ca și când ar fi
pentru ultima oară.
Cum să nu poți? azi până și luna-i amară,
S-a ascuns, și-a tras stelele peste ea.
Sărută-mă și să ne judece de-o vrea!

Taci!
Nu-mi pasă! Strânge-mă ca și când
aș muri.
Sărută-mă, doar nu suntem copii.
Ne știm de mult și totuși-mi ești străin...
Hai pune limba pe pâinea cu vin!

Taci!
Ți-o spun pentru ultima oară:
Sărută-mă! Rupe corzile la vioară,
Trântește clapele pianului!
Și plângi apoi...
Așa ca pentru "noi".

Te iubesc (partea a doua)

ieșiți ca ciupercile după ploaie!
o să mă otrăvesc într-o bună zi
și nici n-o să știu ce m-a lovit!

și mie, nici nu prea imi plac ciupercile,
dar azi mănânc hapsân din tine!
ca niciodată, mi-e foame de toate!

mușc aproape cu furie
că nu te-am cules mai devreme,
În alte locuri, în alte lumi.

dar e bine, deocamdată nu simt nici o sfârșeală
poate doar un început timid,
de respirație crescândă, sacadată...

dar asta e de bine,
încă trăiesc și încă mușc
doar-doar m-oi otrăvi.

simt o stângere de inimă în stomac.
ei nu există? Ba Da!
sau poate am mâncat prea mult.

totuși nu ma pot opri,
mușc galopând, străbat paduri
în picioarele goale pe tine.

respirația accelerează, pulsul crește,
inima pompează ca apucata.
eu mușc până la sânge iar,
tresar sub lianele tale
m-ai prins, mă zbat, ma ții
și nu mai am scăpare.
pupilele s-au dilatat,
mă uit în jur...Nu ești!
și cum? te-am terminat?!

Taci, dorință!

Mă înțeapă dorința.
Și nu e blândă.
O întreb :ce vrei?
Nu-mi vorbește.
O fi supărată de data trecută,
de când i-a fost promisă luna,
și nici măcar o parcelă n-a primit
cum am înțeles că-și oferă acum îndrăgostiții.

Ei...ce știe ea?
Nu știe că luna nu-i a noastră.
Că n-avem drepturi asupra ei.
Taci, dorința!
Ai rabdare!
Ei...nu știu! Așa mi s-a spus și mie.
Tot așa îți spun și ție.

Hai ascunde-ți boldul,
Măcar azi.
Nu-mi mai frige tălpile,
Măcar azi.
Cum nu tu?!
Dar cine?

Nu a lui Eliade

Aici e lună plină.
E rotundă de bucurie,
Nu-și mai încape în piele de încântare.
Dă pe afar'.

Aici e lună plina.
E mândra, generoasă,
Îngâmfată că ne poate veghea
Pe amândoi.

Până și cerul și-a gonit norii,
Și-a pus stele-n par,
Și-a dat cu esență de viitor
Pentru noi.

Totul e pregătit.
Carul mare, cavaler de onoare.
Noaptea târzie, domnișoară mie.
O perseidă pentru inelar.

Planetele s-au aliniat,
Calea Lactee a făcut curat.
Soarele deja a băut prea mult,
Supărat nevoie mare
Că n-a fost invitat
La nuntă în cer,
(Nu, nu a lui Eliade pentru ca n-are final fericit)
Stă cu pocalul în mână,
Întors pe cealalta parte a lumii.
Iar noi cu inimile zâmbind...
Aici pe iarbă.

blestem tardiv

vreau să dorm şi să respir soare..
şi să mi te cobori..
să mi te-mpresori..
de-a lungul şi de-a latul..

să-mi striveşti păcatul...
să mă ierţi de toate...
şi să-mi spui în şoapte..
....
..
şi să vii, să vrei, să dormi, să mă iei..
şi să vii, să pleci, să-nghenunchi, să mă cerţi.

Aparține

Îmi aparține ceva?
Aparțin cuiva?
Cine aparține cui?
N-aparțin a nimănui?

Aparține, de n-ar mai aparține,
Lui, de când eu nu-i mai aparțin.
Dar cel ce i-a aparținut,
Cui aparține acum?

Aparține, de n-ar mai aparține,
Ei, de când el nu-mi mai aparține.
Nu că mi-ar fi aparținut,
Dar eu credeam că îi aparțin.
Apar, ține minte:
Aparțin cui vreau!
Nu-ți mai aparțin,
De dinainte să nu-mi mai aparții tu!

Ești în ceață?Nu cred, aici nu mai arde nimic.
E simplu:
Nu-ți aparțin, nu-mi aparții,
nu-i aparține, îi aparții.

Întrepătrundere nefericită de linii

Poate c-ar trebui s-o retez.
De ce să citesc în ea ca-n cafea,
Ce, sunt țigan?
Nu, n-am nimic cu ei. Fac aștia niște ceaune..
Dar mie...
Nu-mi plac liniile.
Asta e.
Să-mi trăiesc viața după o mână?
Mâna stângă! nu așa oricare...
"O să mor de tânără și o să mă mărit din interes!"
:|
pe bune?
Păi nu trebuia să fie invers?
Hmmm...cine m-o fi strâns de mână și mi-a furat norocul?
Să mi-l dea înapoi.
Dau la schimb o întrepatrundere de linii.
Pe aia cea mai nefericită.
Să facă borș cu ea!
Nu se oferă nimeni?

Poate c-ar trebui s-o retez,
Doar așa să se înduplece și destinul.

Poate c-ar trebui s-o retez.

Jocuri si joace

Crezi că joci fotbal?
Bineee...
Vedem noi cine câștigă!
Deocamdată mingea e la mine,
O să dau finuț,
Eu nu știu fotbal, trecem pe volei.
Și mă rog să-ți sară și nisip în ochi,
Da! Ca-n filmul ala vechi, prea vechi cu Van Damme.
Exact.
Să vedem atunci!
Renunți? sau cu ultimele chipsuri treci la ruletă?
Nu! Nu dragule, nu rusească,
Deși avem și un pistol la dispoziție.
Da, ala cu bile.
Păcat că nu-s de cauciuc, ar fi mai dureroase.
Dar ce mi-e o bila, ce mi-e o minge?
Și uite cum ne-am întors iar de unde am plecat inevitabil...
Ca de obicei.

Paharul din mine

Am spart paharul din mine..
pe tine cu toate amprentele tale
lăsate anapoda pe sufletul meu sticlos, fragil, casant...
Acum până şi cuvintele ne cad din gură…se rostogolesc si ne mor la picioare,
Eu le fac respiraţie gură la gură…iar tu le striveşti ..vrei să le laşi amprenta tălpilor tale..dar nu-ţi iese!...
(Nu-ţi mai iese, pentru ca nu mai cântăresti la fel de mult ca până acum.)
Nu vreau eu să te mai las …o să le salvez, o să le bandajez, o să le îngrijesc şi vor trăi!
Doar aşa …că vreau eu!

Am spart paharul din mine…
Te-am izbit de toţi pereţii…aşa, să te faci ţăndări
Şi să te-‘mprăştii în zări,
Să te mănânce toţi corbii lumii
Că prea mi-ai ciupit şi tu vederea
Muşcând hapsân din mine.
Atâta amar de vreme..

Dar gata..până aici, până azi…
Azi am spart paharul de tine din mine,
L-am spart că nu mai vreau să beau,
gata! am ajuns la a IX-a treaptă: iertarea.
Şi sparg, şi sparg …Şi încă sparg…
Să curga din cer,
Potop,
de cioburi, pentru fericire.

Te iubesc (prima parte)

Dacă n-aveai ochii verzi
Te credeam.
Dar zicala contrazice tot ce spui.
Așa spun bătrînii:
Să nu te cred! să nu-i cred!
Eu ce să zic?
Te iubesc. Na!
Nu! Nu spune asta,
Eu n-am ochii verzi,
O spun toți!
Bine, poate doar puțin,
Dar asta nu înseamnă
că nu te iubesc.

Zăbovesc

Eu mai zăbovesc o vreme pe muchia
asta nefericită de timp.
Tu arunci cuvintele-n aer.
Da' ce-s ele?
Mingi de ping pong?
Mai zăbovesc un pic aici,
Unde fluturii nu mai au aripi,
Iar lumânările nu ard,
Oricât te-ai chinui.
nu! Nu că bate vântul,
Ci că vate bântul.
Nu mai râde!
Știi că mereu mă precipit...
Zăbovesc încă puțin în grădina
cu soare de mandarin,
oranj,zemos.
Zăbovesc încă un timp
în cercul asta vicios,
Cerc de buze mușcate și dinți scrâșnind,
Cerc de neclipiri, cerc fără-de-somn.
Zăbovesc.
Azi încă zăbovesc.

Unghie de nerăbdare

Rod unghii de nerăbdare,
Cu tot cu ojă.
Cum va fi?
Hai spune-mi că știi!
Așa cum vrem noi?
Să-l întrebam pe
Rafael.(E îngerul meu păzitor
asta dacă nu cumva mi-a uitat mama venirea pe lume,
atunci într-o miercuri
și o fi altul...)
Hmmm...să nu!
Zici tu.
Bine, atunci zi-mi!
Sunt la o unghie de nerăbdare distanță,
Hai că e ultima
Și e prea mică,
Nu-mi ajung întrebările pentru ea.


Poftim?!
Atât ai de spus?
Bine că le-am ros că prea te zgâriam?!

Aș, Ar, S-ar x2

Aș putea sta aici o veșnicie
Să-mi săruți mâinile,
Buza de jos și coapsa numai mie.

Aș putea spune orișicui
Basme de-mbrățișaguri.
Dar cum nu ești aici, nu le spun nimănui.

Ar putea să se crape și luna.
Dacă-s în brațele tale
Și tu mă strângi, îmi e totuna.

Ar putea lua foc cerul.
N-aș da doi bani și oricum,
Nu te-aș lăsa să faci pe pompierul.

S-ar putea dărâma Marele Zid.
N-ar conta câtuși de puțin,
Dacă noi ingemănați am crea vid.

S-ar putea întâmpla multe...
dar nu se întâmplă nimic.
Și eu și tu, noi știm mai multe;
Dar e de-ajuns să nu știm mai nimic.

Poate

Am mâniat pe cineva.
Dar pe cine?
Nu știu exact cu ce am greșit,
Dar plătesc.
Poate pe lumea cealaltă o fi invers,
O să mă bucur și n-o să știu de ce.
Ei asta ar fi ceva!
(Să existe un Dumnezeu pișicher și pus pe șotii.)


Pe cineva sigur am mâniat.
Oricum,
Iartă-mă.
Poate nu e prea târziu și poate...

Dicteu / dialog mut

Simți?
Am făcut o gaură în pernă...da!
Acolo în dreptul ochiului stâng.
Da, e ăla mai sensibil, nu știi?
Habar n-am de unde se alimentează.
O fi vreo rudă îndepărtată a Porților de Fier,
(Ei acum asta contează dacă I sau II ?...)
Mă rog.
Cu ce s-o astup?
Cu vise? Nu. Sunt prea ușoare.
Cu gânduri? Nu. Astea-s mult prea multe,
N-am eu găuri pentru câte gânduri plăsmuiesc.
(Ei vorbesc deochiat!Ce-am spus?)
Cu...cu ce? Cu ceva dulce?
Parcă mi-a cam scăzut glicemia ce-i adevărat,
Zahăr!
Ei parcă asta-i prea de tot.
Hai cu o dorință!
Una?
Una.
Una singură?
Una singură, ca de întâi aprilie!
Aaaaaam înțeles,mergi la coarda sensibilă!
( acum ce am mai zis? Păi...coarda,da! Ba nu! Nu vorbesc..așa cum zici tu!)
Liniște. Dorința mea,remember?
Păi...
(tăcere si
patru rânduri space.
ce vrei? e dorința mea!
tu să taci măcar acum!)

...gata.

Ce întrebare stupidă.
Mai bine tăceai.
Oricum nu-ți zic, nu mi se mai îndeplinește!
Asta vrei?

Știi?

Știi, m-am gândit o vreme,
dacă e bine să știi...
Oftez; nu! greșit. Respir adânc, așa spui tu,
dar eu știu că oftez
și tu știi că e o diferență.

Da! ar fi cazul să știi că...

( tăcere?! ah! hai zi-i!)

Să știi că...

Păi și de ce mă lași?
(nu, Doamne ferește, nu de tot!)
De ce mă lași să-mi transpire mâinile,
așa ca-'nainte de premieră,
dacă știi?

Îți vinzi

Îți vinzi visele ca pe tablouri vechi în târg.
Bine că nu le amanetezi,
Deși era mai bine, le puteai recupera.

Îți vinzi iubirea ca pe-o legumă-n piață,
pe o tarabă plină de noroi.
Măcar de-ai da-o scump, dar nu e trufă. Păcat!

Îți vinzi demnitatea pe nimic.
Bine că-ți păstrezi defectele,
Bravo! Măcar de nu le-ai lăsa vreo unui urmaș.

Îți vinzi sărutările ca pe semințe, la colțul străzii.
Ce? Ești țigan?
N-am nimic cu ei Doamne ferește,(fac ăștia niște ceaune...) dar așa e vorba.

Îți vinzi până și ultima gaură albă din inimă.
Ce zic eu c-o "vinzi"? Pfff...
O dai pe degeaba.Pomană curată.Să fie de sufletul meu!

N-ai decât. Vinde tot! Oricum nimic nu-i al meu.
Dar, ziceam și eu așa.

Cutremur

Sărută-mi buzele!
Simți ploaia de dorințe?
Simți vântul din gene?
Simți glasul firelor de păr de pe brațul stâng?
(Da.Da! Stîngul, cel din jurul gâtului tău.Aha! Cam târziu.)
Dar cântecul nasului?(da,da,știu, sună ciudat cum o spun eu, dar el chiar cânta!nu sforăie ca nasul lui Manolea care când doarme se transformă ca atunci când eram eu mică...ei cu bunicul e altă poveste, ți-o spun eu altă dată.)

Dar acum nu simți valsul limbii?
Simți cutremurul?
Ei, cum care?
Nu! Nu ăla!
Ăsta e chiar pe bune.
A....nu e cutremur zici?
Atunci sunt doar ghenunchii mei.
( tot un fel de cutremur,
cu "tine" la mijloc...
cu tine tremur ).

Fara titlu

Cerul s-a crapat.
Acum totul e clar.
Acum vezi.
In jur e fum,sunt flacari,te ustura;
Dar vezi!
Iti musti buza,iti cade, o pui la loc:
"Stai acolo,la locul tau!
Ar trebui sa fii sarutata ca meriti!
Dar o sa te tot musc eu o vreme...nu intreba de ce!"
Aerul nu-ti face bine, ti se usuca fata,
(Ploua sau ce Doam....?
Ah!E sfarsitul lumii.Potop.
Tu inca n-ai murit.Poate esti Noe...?!
Ha ha...Ce gluma buna are Dumnezeu in fisa de zi.)
Nu poti respira, te doare si aerul
care iti atinge pielea speriat.
Da.Trebuie sa fie sfarsitul,
Poate nu al lumii,
Sa nu exageram,
Dar unul tot o fi.

The End
Da,exact asa ca in filmele americane.

Acum.

Am inchis pentru o clipita ochii
si te-am visat.

Zambeai cu zambet rosu,copt.
Te-am privit..in ochi,in suflet,in cornee adanc
pana in ultima dorinta,
pana in ultimul gand,
pana in golul din stomac.

Hai sa mancam ceva! zic.
Nu! Acum ne privim in ochi.

si din nou zambetul rosu,copt.

Auzi...

Auzi?

M-am gândit că m-ai putea purta la piept
Asa...constiincios, ca un scolar.

Pentru tine,
Ai putea să-ti stergi dorintele de mine,
Ai putea să plângi în cutele inimii mele,
Ai putea chiar să-ti tremuri visele in părul meu!

Tot pentru tine...
As putea să stau nemiscată,
As putea să râd în gând,
As putea chiar să-ti mângâi durerile!

as putea fi atât de aproape,
încât îngerul tău ar demisiona
si ar duce sus veste:
"sunt învins! o iubeste!"

Auzi?

‚‚ ...şi în a treia zi a înviat... ’’

Nu m-am născut cu aripi.
Dar, le-am dobândit...
Nici măcar nu ştiu dacă înainte să te cunosc sau după...
Am minerit din greu pentru pata asta albă de nepăcat.
Din greu...
Nu mi-am dorit dar...m-am martirizat.
Fără voie. Fără voia mea, cu voia Lui.
Acum ştiu sigur că pot călca până şi pe apă, nu mă înec;
Nu mă mai înec.
Însă toată întâmplarea are un cusur:
Nu pot învia!
...dar sunt încă în prima zi, poate până în a treia...cine ştie?
Se va scrie cândva şi despre mine...
„A murit şi în a treia zi a înviat ... şi a şi iubit!”
Ei ... Acum să te văd, Lazăre!

Pe culmile cu lei

Ia-mă cu tine pe culmile cu lei…
Ţine-mă strâns…că altfel mă ridic,
încă pot, chiar dacă nu mi-a mai rămas decât o urmă, o arătare de aripă..
Nu mă rătăci, nu mă scăpa..nu şi tu.
Poate că era mai bine dacă ne sudam spate în spate,
Dacă ne lipeam coastele,
(Îţi dai seama?
Primul cuplu intercostal din istorie!)
Să te pot apăra, să mă poţi apăra de tot…
Dar poate şi aşa e bine…
Mă pot lovi, mă pot muşca, mă pot speria şi pot alerga oricând pe culmile cu lei..lângă tine..

Noduri

Nu am timp să desfac nodurile vieţii.
E prea încurcat totul pentru mine.
M-ai surfilat cu aţa roşie
Şi tot mă destram.
Poate că
trebuia totuşi să-mi coşi un buzunar,
ca să te pot strânge acolo…
Să mi te ataşezi,
dar nu, nici măcar un tiv, nimic…
Şi încă mă destram pentru că dai cu acu’ la întâmplare
şi nu prinzi nimic.
Atunci când o să fiu doar un ghem,
să nu te întrebi de ce nu mă mai poţi purta.

N-am avut timp să desfac nodurile vieţii…
atât.

gol

stau la cealaltă margine a lumii..şi te privesc
răsari şi apui şi mă uiţi
iar mie,
îmi picură parfumul tău in cap, uşor, câte un strop, de sute de ani
..picătură chinezească nu alta!

vreau sa-mi alergi prin păr, prin gânduri...
să-mi saruţi mâinile, să-mi atingi genunchii

stai la cealaltă margine a lumii...şi respiri..
imi respiri in par,
şi cu toate astea eu n-am aer,
n-am! pentru ca ţi l-am dat ţie..pe tot!
"ia-l..fă ce vrei cu el"..

ah...vreau să-mi alergi prin păr, prin gânduri...
să-mi săruti mainile, să-mi atingi genunchii

tu la o margine...eu la cealaltă..
şi între noi ..prăpastie.

Aceiaşi

Limba ta e agaţată de streaşina gândurilor mele şi atârna, aşa, în neştire.
Gândul tau e sudat de coasta mea, da, de exact coasta aia de care ai ros tu cu suflare de vierme .
Amintirea unui pahar de vin în sângele tău mă face să mă îmbăt cu păcate nespovedite în lumina zilei ce tocmai a trecut.
Simt miros de moarte…putred,stătut.
O fi de la tine, o fi de la mine…
Cred că e de la noi.

Azi ne îngropă (pentru a nu ştiu câta oară) celaşi corb.
Iar noi..aceiaşi stârvi.

Iarta-ma?!

Te-am avortat...dar acum in Saptamana Patimilor..te vreau inapoi...e prea tarziu?!......

Ganduri pentru ceea ce era odat'un inceput de blog...