Nu e spumos, nu e monden...ci doar există şi prin urmare râde, respiră, suferă, deci trăieşte, sper eu că va creşte...şi atunci când nu va mai fi, voi şti că a fost un blog...blogul meu.



27 ian. 2013

Când eram


Când eram mică eram realistă. La fel şi acum. Nu visam cai verzi pe pereţi, nici măcar cai adevaraţi, cu fel de fel de feţi-frumoşi călare cu pletele-n vânt. Nu m-a învăţat nimeni să visez, să privesc la stele şi să călătoresc în gând. M-am învăţat singură şi m-am rătacit. Când m-am reîntors eram la fel de realistă. Poate mai abitir.

Când eram mică eram atât de realistă.La fel si acum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu