Nu e spumos, nu e monden...ci doar există şi prin urmare râde, respiră, suferă, deci trăieşte, sper eu că va creşte...şi atunci când nu va mai fi, voi şti că a fost un blog...blogul meu.



20 mai 2010

Azi noapte, in inima mea,la ora 1:43, preţ de trei secunde…

Te scriu, te iubesc , te lipesc de gânduri şi de vise,
te cert, te blestem, te-nfăşor in stomac şi-mi trimit iaraşi fluturii după tine ca să nu mai orbecai în întuneric,
te plâng, te deplâng, te-agăţ de aripa care ţi-a mai rămas de când te purtai îngereşte,
te strig, te-oftez, te-amuşinez câine de om ce eşti..
te clipesc, te-alung, te gust din amintirea unui sărut cu picuri de sânge,

te vreau, te râd, te mângâi, te caut, te sărut, te rup, te-ncred, te fur, te ajut,

te car în spate, te sechestrez în gând, te bat în cuie, te cânt, te suflu,te-nvelesc..şi iar te urăsc.
Te…..tot de tot! Dar, tot nu te uit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu