Nu e spumos, nu e monden...ci doar există şi prin urmare râde, respiră, suferă, deci trăieşte, sper eu că va creşte...şi atunci când nu va mai fi, voi şti că a fost un blog...blogul meu.



3 mai 2010

Dimineaţă, prea dimineaţa..


S-a crăpat de ziuă deja...hmmmm 's-a crapat'..de parcă ar fi nevoită să sufere şi azi...Ieri mi-a zâmbit plopul din faţa geamului, ne-am împrietenit şi acum aştept să se trezeasca şi să ne bem, nu cafeaua (cunoscatorii ştiu de ce) ci porţia de capuccino..Dar iată că eu bat câmpii şi el deja îmi zambeşte...
Până data viitoare...la buna revedere!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu