Nu e spumos, nu e monden...ci doar există şi prin urmare râde, respiră, suferă, deci trăieşte, sper eu că va creşte...şi atunci când nu va mai fi, voi şti că a fost un blog...blogul meu.



21 iun. 2011

Taci, dorință!

Mă înțeapă dorința.
Și nu e blândă.
O întreb :ce vrei?
Nu-mi vorbește.
O fi supărată de data trecută,
de când i-a fost promisă luna,
și nici măcar o parcelă n-a primit
cum am înțeles că-și oferă acum îndrăgostiții.

Ei...ce știe ea?
Nu știe că luna nu-i a noastră.
Că n-avem drepturi asupra ei.
Taci, dorința!
Ai rabdare!
Ei...nu știu! Așa mi s-a spus și mie.
Tot așa îți spun și ție.

Hai ascunde-ți boldul,
Măcar azi.
Nu-mi mai frige tălpile,
Măcar azi.
Cum nu tu?!
Dar cine?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu