Nu e spumos, nu e monden...ci doar există şi prin urmare râde, respiră, suferă, deci trăieşte, sper eu că va creşte...şi atunci când nu va mai fi, voi şti că a fost un blog...blogul meu.



15 iun. 2011

Nu a lui Eliade

Aici e lună plină.
E rotundă de bucurie,
Nu-și mai încape în piele de încântare.
Dă pe afar'.

Aici e lună plina.
E mândra, generoasă,
Îngâmfată că ne poate veghea
Pe amândoi.

Până și cerul și-a gonit norii,
Și-a pus stele-n par,
Și-a dat cu esență de viitor
Pentru noi.

Totul e pregătit.
Carul mare, cavaler de onoare.
Noaptea târzie, domnișoară mie.
O perseidă pentru inelar.

Planetele s-au aliniat,
Calea Lactee a făcut curat.
Soarele deja a băut prea mult,
Supărat nevoie mare
Că n-a fost invitat
La nuntă în cer,
(Nu, nu a lui Eliade pentru ca n-are final fericit)
Stă cu pocalul în mână,
Întors pe cealalta parte a lumii.
Iar noi cu inimile zâmbind...
Aici pe iarbă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu