ieșiți ca ciupercile după ploaie!
o să mă otrăvesc într-o bună zi
și nici n-o să știu ce m-a lovit!
și mie, nici nu prea imi plac ciupercile,
dar azi mănânc hapsân din tine!
ca niciodată, mi-e foame de toate!
mușc aproape cu furie
că nu te-am cules mai devreme,
În alte locuri, în alte lumi.
dar e bine, deocamdată nu simt nici o sfârșeală
poate doar un început timid,
de respirație crescândă, sacadată...
dar asta e de bine,
încă trăiesc și încă mușc
doar-doar m-oi otrăvi.
simt o stângere de inimă în stomac.
ei nu există? Ba Da!
sau poate am mâncat prea mult.
totuși nu ma pot opri,
mușc galopând, străbat paduri
în picioarele goale pe tine.
respirația accelerează, pulsul crește,
inima pompează ca apucata.
eu mușc până la sânge iar,
tresar sub lianele tale
m-ai prins, mă zbat, ma ții
și nu mai am scăpare.
pupilele s-au dilatat,
mă uit în jur...Nu ești!
și cum? te-am terminat?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu