Nu e spumos, nu e monden...ci doar există şi prin urmare râde, respiră, suferă, deci trăieşte, sper eu că va creşte...şi atunci când nu va mai fi, voi şti că a fost un blog...blogul meu.



11 iul. 2011

când vorbesc de tine,

parcă aș scrie cu mâna stângă.
îmi ești pe dos,
te vorbesc șui, încovoiat, greoi.
când vorbesc de tine mă înec,
și nu e de la plâns! Nu...asta așa,
doar pentru ca nu știu să înot.

când vorbesc de tine plouă.
și nu pentru că e toamnă, ci...
pentru ca nici cerul nu mai vrea să audă.
se închide în camera lui și dă drumul la apă.

când vorbesc de tine mi se termină vocalele
și fac abuz de exclamații!
mi se incleșteaza dinții...
ca-n clipa de pe urmă.

când vorbesc de tine,
e ca și cum aș spune ca-mi plac ficățeii.
Da! exact. nu-mi plac!
mi-ești pe dos!

Destramă-mi-te din gânduri,
Ca pielea de pe os.
Să-mi crească-apoi noi muguri,
Încet, anevoios.

2 comentarii: