Nu e spumos, nu e monden...ci doar există şi prin urmare râde, respiră, suferă, deci trăieşte, sper eu că va creşte...şi atunci când nu va mai fi, voi şti că a fost un blog...blogul meu.



28 iul. 2011

.

tu ştii c'aseară am zâmbit?
nu ştii. erai cu ochii închişi,
cu obloanele trase peste suflet.

venele n-au mai dus zvonuri
de la o inimă la alta cum..
scria Blandiana când se gândea la noi.

şi Eu ... am zâmbit.
e prea puţin? Nu cred.
i-am zâmbit...
Lui.
i-am zâmbit cu toate capilarele!
cu toate firele de par!
cu ce a mai rămas din poveştile mele.
şi încă,

Încă.

încă zâmbesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu