tu ştii c'aseară am zâmbit?
nu ştii. erai cu ochii închişi,
cu obloanele trase peste suflet.
venele n-au mai dus zvonuri
de la o inimă la alta cum..
scria Blandiana când se gândea la noi.
şi Eu ... am zâmbit.
e prea puţin? Nu cred.
i-am zâmbit...
Lui.
i-am zâmbit cu toate capilarele!
cu toate firele de par!
cu ce a mai rămas din poveştile mele.
şi încă,
Încă.
încă zâmbesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu