Noduri

Nu am timp să desfac nodurile vieţii.
E prea încurcat totul pentru mine.
M-ai surfilat cu aţa roşie
Şi tot mă destram.
Poate că
trebuia totuşi să-mi coşi un buzunar,
ca să te pot strânge acolo…
Să mi te ataşezi,
dar nu, nici măcar un tiv, nimic…
Şi încă mă destram pentru că dai cu acu’ la întâmplare
şi nu prinzi nimic.
Atunci când o să fiu doar un ghem,
să nu te întrebi de ce nu mă mai poţi purta.

N-am avut timp să desfac nodurile vieţii…
atât.