Nu e spumos, nu e monden...ci doar există şi prin urmare râde, respiră, suferă, deci trăieşte, sper eu că va creşte...şi atunci când nu va mai fi, voi şti că a fost un blog...blogul meu.



24 mai 2011

Cutremur

Sărută-mi buzele!
Simți ploaia de dorințe?
Simți vântul din gene?
Simți glasul firelor de păr de pe brațul stâng?
(Da.Da! Stîngul, cel din jurul gâtului tău.Aha! Cam târziu.)
Dar cântecul nasului?(da,da,știu, sună ciudat cum o spun eu, dar el chiar cânta!nu sforăie ca nasul lui Manolea care când doarme se transformă ca atunci când eram eu mică...ei cu bunicul e altă poveste, ți-o spun eu altă dată.)

Dar acum nu simți valsul limbii?
Simți cutremurul?
Ei, cum care?
Nu! Nu ăla!
Ăsta e chiar pe bune.
A....nu e cutremur zici?
Atunci sunt doar ghenunchii mei.
( tot un fel de cutremur,
cu "tine" la mijloc...
cu tine tremur ).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu