Nu e spumos, nu e monden...ci doar există şi prin urmare râde, respiră, suferă, deci trăieşte, sper eu că va creşte...şi atunci când nu va mai fi, voi şti că a fost un blog...blogul meu.



22 mai 2011

Acum.

Am inchis pentru o clipita ochii
si te-am visat.

Zambeai cu zambet rosu,copt.
Te-am privit..in ochi,in suflet,in cornee adanc
pana in ultima dorinta,
pana in ultimul gand,
pana in golul din stomac.

Hai sa mancam ceva! zic.
Nu! Acum ne privim in ochi.

si din nou zambetul rosu,copt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu