‚‚ ...şi în a treia zi a înviat... ’’

Nu m-am născut cu aripi.
Dar, le-am dobândit...
Nici măcar nu ştiu dacă înainte să te cunosc sau după...
Am minerit din greu pentru pata asta albă de nepăcat.
Din greu...
Nu mi-am dorit dar...m-am martirizat.
Fără voie. Fără voia mea, cu voia Lui.
Acum ştiu sigur că pot călca până şi pe apă, nu mă înec;
Nu mă mai înec.
Însă toată întâmplarea are un cusur:
Nu pot învia!
...dar sunt încă în prima zi, poate până în a treia...cine ştie?
Se va scrie cândva şi despre mine...
„A murit şi în a treia zi a înviat ... şi a şi iubit!”
Ei ... Acum să te văd, Lazăre!