Nu e spumos, nu e monden...ci doar există şi prin urmare râde, respiră, suferă, deci trăieşte, sper eu că va creşte...şi atunci când nu va mai fi, voi şti că a fost un blog...blogul meu.



19 mai 2011

Pe culmile cu lei

Ia-mă cu tine pe culmile cu lei…
Ţine-mă strâns…că altfel mă ridic,
încă pot, chiar dacă nu mi-a mai rămas decât o urmă, o arătare de aripă..
Nu mă rătăci, nu mă scăpa..nu şi tu.
Poate că era mai bine dacă ne sudam spate în spate,
Dacă ne lipeam coastele,
(Îţi dai seama?
Primul cuplu intercostal din istorie!)
Să te pot apăra, să mă poţi apăra de tot…
Dar poate şi aşa e bine…
Mă pot lovi, mă pot muşca, mă pot speria şi pot alerga oricând pe culmile cu lei..lângă tine..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu